Interviu
ALCHIMIA BIJUTERIEI CONTEMPORANE DE LA LUCIENNE

Uitaţi tot ce ştiţi despre bijuterie şi imaginaţi-vă un colier din craniu de vacă sau un colier din păr de cal şi energia pe care o emană aceste lucrări de artă. Sufletul şi mâinile care au creat aceste piese aparţin artistei Lucienne Buga, o farmacistă convertită la frumos.

  • Lucienne, ce trebuie să ştim despre tine?

Sunt de profesie farmacistă, am lucrat în acest domeniu mulţi ani, dar, până la urmă, fiind o fire mai artistică, am ales, totuşi, arta. În 2011 am făcut un colegiu privat de artă, unde am învăţat cum se prelucrează metalele, am studiat tehnica. Apoi am făcut Şcoala de Bijuterie Contemporană Assablage de la Bucureşti. Până atunci am încercat să fac cursuri de desen, goblen, am cântat la saxofon, am făcut design interior, ikebana japoneză, am fost şi în Japonia la o expoziţie specializată,  eram în căutare…. Toate acestea m-au ajutat să ajung la bijuterie.

  • Cum a fost trecerea de la viaţa de farmacistă la viaţa de artistă? Nu ţi-a fost frică să te lansezi în această aventură?

Frică nu mi-a fost niciodată. Asta e chemarea mea. La început entuziasmul e mai mare, nu te gândeşti la altceva decât la creaţie. Apoi e mai greu, când nu sunt vânzări cum ţi-ai dori, eşti descurajată. Dar totul e trecator. O să vină şi timpul lor. Orice început e greu, dar ce e mai greu a trecut deja.

  • Cum au reacţionat cei apropiaţi la faptul că ai început să faci artă?

S-au adaptat greu. Soţul mă cunoaşte din studeţie. Pentru el a fost ceva foarte straniu. Eu m-am aflat în mediul farmaceutic foarte mulţi ani şi a fost nevoie de timp ca el să se adapteze. La început îmi explica cum trebuie să fac mai corect şi îmi arăta lucrările clasice. Dar s-a obişnuit. Acum, când călătorim, căutăm materiale împreună.

  • Ce materiale foloseşti?

Ca începatoare, am încercat să lucrez cu argintul, un metal clasic în bijuterie. După ce am participat la câteva expoziţii internaţionale din România, am înţeles că mi-ar fi plăcut, şi asta mă defineşte mai mult, să folosesc şi alte materiale. Cu această ocazie am ajuns la Florenţa la Şcoala de Bijuterie Contemporană Alchimia, deoarece ei se ocupă cu o bijuterie neformală, care iţi permite să faci anumite experimente, să combini nişte materiale care, până la urmă, nu se ştie dacă poţi să le combini. Trebuie sa le explorezi, să intri în adâncimea lor, să vezi cum ai putea să lucrezi, să le descoperi şi după aceea să încerci să făci ceva interesant, frumos. Îmi place să experimentez. După metal am început să lucrez cu răşina epoxidică. Dar să lucrezi cu răşina nu e foarte uşor.

Am folosit multe tehnici. Sunt în căutare. Probabil, voi încerca să le combin. Am găsit o bucată de beton şi m-am gândit ce o să iasă, dacă pun pe beton piele, păr de cal şi foiţă de aur? Părul de cal este un material foarte interesant, transmite şi o energie. În general, calul este un animal nobil şi când lucrezi cu părul lui, apar nişte senzaţii speciale.

  • Ştiu că creezi bijuterie din oase. De unde le iei? Cum le prelucrezi?

Oase sunt. Le cumperi de la piaţă sau, de exemplu, mânânci carne şi păstrezi oasele (râde). La prelucrarea lor am experimentat mult în atelierul meu. Le scot măduva, nu e un proces plăcut, deloc chiar, acum am găsit o persoană care mă ajută cu asta, înainte însă făceam totul singură. Din practica mea, am descoperit că cele mai interesante oase se află in craniul de vacă.

  • Ce poţi să faci din el?

Am făcut multe. Inele, pandativ, coroană. Anul trecut am avut o colecţie  The Human Soul, şi am ales osul, pentru că, până la urmă, carcasa în care se află sufletul este însuşi corpul uman şi, astfel, am ales osul. La început mi s-a parut ciudat, dar când am început să-l prelucrez, am văzut cum se transformă.

Am folosit os, deoarece el nu putrezeşte, şi aur, deoarece el nu dispare… astfel am prezentat miezul conceptului - sufletul este veşnic.

  • Ce faci cu lucrările?

Ele sunt clasificate. Sunt lucrări mai simple, mai aproape de ceea ce avem noi pe piaţă, cele din metal, de exemplu. Acestea le vând. Cele din oase sunt făcute mai mult pentru expoziţiile internaţionale. În septembrie am onoarea să particip la JOYA, expoziţie de bijuterie artistică de la Barcelona, la care demult îmi doream să ajung. E un concurs foarte riguros, la care am mai aplicat, dar am fost refuzată, pe motiv că lucrarile mele sunt prea artistice şi prea artizanale. Dar anul acesta am aplicat prin şcoala Assamblage şi am fost acceptată împreună cu toată echipa. Acolo voi merge cu colecţia The Human Soul.

  • La Chişinău expui undeva?

La noi expoziţii specializate nu sunt. Lumea însa, a început să mă cunoască de la Yardsale sau de la expoziţiile organizate la Moldexpo. Lumea e foarte entuziasmată să vadă lucrări neobişnuite, mulţi mă cunosc de la televizor şi îmi spun “doamna cu oasele”, toţi sunt impresionaţi de bijuteriile din oase. Bijuteria contemporană e o artă. E o micro-sculptură prin care autorul se exprimă. În străinatate aceste lucruri sunt în vogă şi foarte apreciate.

  • Reuseşti să vinzi ceva la noi?

Da. Am vândut aici mai multe lucrări decât în România, deşi bani din asta nu pot să spun că fac. Materialele, utilajele sunt foarte scumpe. E mai mult o pasiune.

  • Ai planuri legate de ceea ce faci?

Nu am planuri. Deocamdată îmi place starea în care mă aflu când lucrez, îmi place procesul, îmi place starea de detaşare de toate problemele şi, bineînţeles, rezultatul. Îmi place foarte mult să observ reacţia publicului. Sunt o persoană căreia îi place să impresioneze. Când văd o reacţie pozitivă, îmi dau seama că am reuşit.

Pentru mine acum este foarte important să mă definesc ca autor şi să înteleg ce vreau. Sunt încă la o etapă începatoare. De fiecare dată schimb materialul pentru că nu sunt sigură care este materialul care mă reprezintă. Anul trecut am fost la un master-class la Amsterdam la un profesor foarte renumit în arta bijuteriei, Ruudt Peters, ca să mă ajute sa mă definesc. Mi-a spus că trebuie să mă învăţ să mă adun, că sunt foarte împrăştiată, am multe idei şi e foarte greu să le realizez. Un artist cu experienţă are un alt comportament. A fost o experienţă foarte frumoasă. A scos emoţii din mine. La sfârşit am plâns chiar.

  • Ai un mediu artistic aici în Moldova în care să te simţi bine, să te dezvolţi?

Înca nu am simţit lucrul ăsta. Mai sunt oameni ca mine, cărora le-ar fi plăcut să se dezvolte şi să ajungă la un nivel mai avansat, dar pentru asta trebuie create condiţii. Când ma aflu la expoziţii ei vin acolo, se uită cu interes, şi-ar fi dorit să aibă şcoala pe care eu am trecut-o. Poate cu timpul voi deschide aşa o şcoală, dar acum e doar un vis.

  • Planifici să mai înveți?

Acum m-am oprit. Vreau să aprofundez ceea ce am învăţat deja. Cunosc foarte multe tehnici. De exemplu, la Florenţa am învăţat cum să croşetez sârma de aur şi argint. Vreau să experimentez cu sticla acrilică. Dar vreau să iau şi o pauză. S-a adunat prea multă informaţie şi vreau s-o exersez.

Pentru a vedea arta creată de Lucienne Buga şi a simţi energia emanată de materialele pe care le foloseşte, vă aşteptăm la noi în salonul molDeco pe bd. Moscova 14/1.

 

Interviu de Diana Guja 

Поделиться

Comments