Interviu
VARVARA BUZILĂ: „ O FEMEIE ESTE FRUMOASĂ ÎN DOUĂ IPOSTAZE: CÂND ESTE MIREASĂ ŞI CÂND ESTE ÎMBRĂCATĂ ÎN IE”

”O femeie este frumoasă în două ipostaze: când este mireasă şi când este îmbrăcată în ie”, pornind de la această idee a dnei Varvara Buzilă, s-a născut acest articol.

Trăim în ultimii ani o adevărată renaștere pentru ie și tot ce înseamnă tradiții. În era globalizării se pare că, la fel ca multe alte națiuni, ne căutăm și mai înverșunat rădăcinile și descoperăim că doar conectați strâns cu trecutul nostru valoros, putem merge înainte.

Odată cu Festivalul Iei  inițiat în 2012 și cu prima ediție IA MANIA în 2013, am descoperit că există o mulțime de admiratoare ale acestei extraordinare piese vestimentare care continuă să ofere inspirație pentru designerii moderni. Ne-am pomenit la un moment dat că pe piața noastră avem chiar un surplus de bluze și alte elemente ale portului tradițional, unele din ele fiind mult prea departe de conceptul tradițional a ceea ce înseamnă cu adevărat o IE.

”Vestimentaţia tradiţională este un simbol înţeles de toată lumea, întâi de toate de noi, purtătorii aceloraşi însemne, dar şi de toţi ceilalţi. Un om îmbrăcat în costum popular este imediat perceput de ceilalţi, pentru că îşi declară deschis apartenenţa la grup şi la sistemul lui de valori. De omul îmbrăcat în costum popular nimeni nu se teme, cum nu se teme de omul care cântă”,  scrie etnograful Varvara Buzilă, considerată  unul din cei mai mari specialiști în domeniul tezaurului nostru național, fiind cea care a contribuit la includerea în Patrimoniul UNESCO a covorului basarabean și a Mărțișorului.

Ce este o ie?

De-a lungul timpului s-au conturat mai multe tipuri de cămăși pentru femei, printre care cămașa bătrânească, care era lungă și se purta de obicei cu fotă deasupra, cămașa încrețită la gât, fără poale, căreia i s-a zis de fapt ie, și cămașa cu platcă, aceasta fiind o manifestare a modernității, venită mult mai târziu în uz. În esență, cămașa încrețită la gât, numită și camașa carpatică este cea despre care zice dna Varvara Buzila că ”reprezintă contribuţia românilor la completarea diversităţii vestimentaţiei europene”. Anume aceast tip de cămașă devenită etalonul armoniei, este numită azi generic ie. La ea vrem să revenim, să o studiem mai profund, să o purtăm și să o coasem cu mâna noastră.

Care sunt elementele unei ii autentice?      

Când ne referim la o ie autentică, ne bazăm în primul rând pe faptul că ia are o arhitectură foarte strictă, perfecționată sute de ani la rând de femeile românce, și ajunsă la apogeu la sfârșitul sec. al XIX-lea, începutul sec. XX. Colecțiile de Lux Bratianu și Cantacuzino ne arată incredibile comori vestimentare create manual. 

Atunci când croiau o cămașă, femeile nu foloseau foarfecele, tocmai din considerentul că pânza era lucrată manual în întregime, și era valoroasă orice bucată din ea. Astfel inițial tiparul era unul foarte simplu: patru dreptunghiuri identice: două pentru față și spate și două pentru mâneci. Mai tîrziu, pentru comoditate s-au adăugat pavele, niște pătrate mici care se uneau la subbraț și altița, care era elementul cel mai bogat al unei ii, cusut pe partea de sus a mânecii pentru a fixa cămașa pe umeri. Se zice chiar că altițele erau descusute atunci când se spăla ia, pentru a nu se pierde farmecul și bogăția broderiei. Pe altiță se coseau de cele mai multe ori simboluri și elemente geometrice, care reprezentau cerul, detalii care nu se mai repetau în alte părți ale iei  ” În motivele ornamentale de pe altiţă era codifcată şi vizualizată informaţia despre statutul social al femeii. Compoziţia era un fel de paşaport al ei”, mai remarcă dna Buzilă.

Un alt element indispensabil al iei era încrețul, care unea altița cu partea mânecii pe care se coseau râurii. Încrețul putea fi funcțional, adică chiar încrețea mâneca pentru a-i oferi o formă mai bogată, sau decorativ. Culorile cusute pe încreț erau nuanțe de bej, galben pînă la cafeniu, reprezentând prin diverse tipuri de romburi, pământul.

De la încreț în jos pe mâneci  și pe piept curgeau râurii, care puteau fi perpendiculari sau oblici. Ceea ce este foarte important, amplasarea râurilor trebuie sa fie simetrică față de axa corpului, adică râurii să curgă de la centru spre lateral.

Ceea ce deosebește camașă tradițională românească în mod special sunt spațiile albe despre care vorbește cu lux de amănunte Ioana Corduneanu într-un articol publicat pe Semne Cusute în acțiune. Spre deosebire de camașa ucrainească, care era mult mai plină de broderie, ia românească are multe spații albe pentru a asigura armonia și echilibrul estetic pe care-l aveau strămoșii noștri mult mai dezvoltat. Urmăriți casele vechi din sate și veți descoperi cu siguranță  simțul esteticului, care lipsește aproape în totalitate în arhitectura rurală de azi.

Cu referire la semnificațiile elementelor iei, Ioana Corduneanu face o frumoasă asociație cu natura.

Cum deosebim o ie autentică de una de artizanat?

În primul rând după culori. Iile stilizate au tendința de a folosi culori mai multe și mai aprinse. Ia autentică se coase în culori mai puține, dar foarte armonios alese, deseori fiind chiar monocromă. Alt detaliu ar fi ornamentul care într-o ie de artizanat este de obicei format din elemente florale sau geometrice simple. Ia clasică are ornamentul constituit din semne, simboluri, care au o încărcătură semnificativă bogată și care erau folosite în dependență de cum vroia să fie văzută femeia în lume, de statutul ei social, de zonă, de ce vârstă avea etc. Încă un element distinctiv sunt materiale folosite. Ia autentică se coase pe pânză naturală, mai consistentă, din bumbac, in, cânepă care în trecut era foarte utilizată datorită practicității sale (vara era răcoroasă, iar iarna ținea cald). Neapărat albă sau de nuanțe apropiate albului imaculat. Bluzele de artizanat se cos și pe materiale artificiale, pentru ca sunt mai econome, se utilizează și alte culori decît albul. O ie autentică nu se coase cu mâneca scurtă. Cele de artizanat experimentează toate lungimile. De asemenea, bluzele stilizate sunt prelucrate la gât și la poale cu dantele croșetate, ceea ce nu se folosea într-o ie clasică.

De ce vrem să renaștem tradiția de a coase ie?

Pentru că ne reconectează la rădăcinile noastre. Pentru că e o bogăție de neprețuit pe care avem datoria să o păstrăm și să o transmitem generațiilor care vin după noi. Pentru că ne face mai bogate spiritual, mai mândre de neamul nostru, ne oferă timp prețios pentru meditație și ne scoate din rutină. Pentru că astfel ne putem lăuda fără modestie cu lucrul făcut de mâna noastră. Pentru că putem lăsa în urmă piese pentru muzeele viitorului. Pentru că vrem să fim frumoase.

“Nu am văzut nici o femeie care să nu arate frumos îmbrăcată în ie. Ea arată mult mai tânără, iar faţa i se luminează. Ceva se întâmplă. Această cămăşă a noastră are o putere magică”, declară Dna Buzilă. „Dacă vreţi să fiţi frumoase, dacă vreţi să fiţi deosebite, dacă vreţi să fiţi admirate, îmbrăcaţi ia, îndrăgiţi ia, confecţionaţi ia. Atunci veţi fi exact aşa cum vă doriţi”.

Urmăriți ce se întâmplă pe Semne Cusute în acțiune, intrați în grupul MăiestrIA, studiați albumele Elisei Bratianu, veniți la IA MANIA în fiecare an și participați în concursul MăiestrIA – primul concurs național de IE brodată manual.

Cu drag de ie,

Stela Moldovanu

Share

Comments