Interviu
VIA DACĂ – Folclorul și mitologia spațiului carpatic este parte din ADN-ul nostru

Vara trecută la festivalul Ia Mania am descoperit proiectul muzical numit Via Dacă, recunosc m-a intrigat puțin denumirea așa că am început să caut detalii și am rămas foarte impresionată de îmbinarea folclorului și a mitologiei într-o interpretare modernă.

Trupa s-a format acum un an timp în care și-au conturat un stil propriu, natural, proaspăt și unic la noi în tara. Pentru a desluși un pic universul trupei, am stat de vorba cu Iulia Panici.

Cum ai descrie proiectul muzical Via Dacă în câteva cuvinte unuia care încă nu v-a auzit cântând?

S-ar putea să fie o altfel de muzică decât ce ați ascultat până acum. S-ar putea să nu fie. S-ar putea sa vă atingă de vreo strună mai sensibilă a sufletului. S-ar putea să vă lase indifirent. Experiența personală de trăire a muzicii nu poate fi redată prin cuvinte. Ascultați, simțiți, trăiți!

Ce înseamnă pentru voi folclorul?

Folclorul și mitologia spațiului carpatic este parte din ADN-ul nostru, este canalul prin care ne conectăm la înțelepciunea strămoșilor noștri, la natură, la eul străvechi și primar din noi.

Ce face acest loc să fie special?

Asta-i casa noastră. Ce poate fi mai special?

Personal, simt muzica voastră mai degrabă ca o meditație decât o interpretare. Cum e pentru voi? Vă inspirați din propriile experiențe de viață?

Pentru noi muzica este felul nostru de a trăi, de a ne realiza și de a ne exprima, de a avea un rost în această lume.

Piesa „Cântă-mi, iubito” are o încărcătură emoțională foarte puternică și este legată de o perioadă din viața voastră. Cum ați găsit curajul de a vă pune sufletul pe tavă în această creație?

Mai curând este una act de sinceritate, decât curaj.

Se spune că cea mai frumoasă muzică este liniștea, deoarece așa vă puteți auzi propriile gânduri. În melodiile pe care le cântați e multă liniște și mai ales multă emoție și, mereu, poveste. Cât de greu sau de ușor este să transmiteți aceste emoții?

Diferit. Unele piese se nasc ușor, altele vin prin durere. Nu este deloc un proces romantic, cum ar putea să pară uneori. Fiecare piesă își are propria emoție, energie, identitate și suflet. Unele piese vin de parcă din altă parte, iar artistul este canalul prin care ele prind viață în această dimensiune. Este important să fii onest și cât se poate de deschis acestui proces.

Dacă mâine ați fi inspirat și ați compune o nouă piesă de dragoste, versurile cărui poet le-ați alege?

Într-un fel toate piesele sunt despre dragoste, asta pe de o parte. Pe de altă parte, mai curând ne-ar fi interesant să lucrăm cu un textier, decât poet. Pentru noi muzica este primară în procesul de creație, iar textul trebuie să pulseze ritmic și fonetic, nu doar să se înscrie semantic în lucrare. Am avut o colaborare foarte frumoasă cu Data Tutașkin (Călin Ursu), care ne-a trimis într-o zi textul pentru piesa “Trance Humanță” și a fost o conexiune imediată. În acest caz, textul a impus ritmul, starea și melodia. Trebuie să existe o chimie fireasca între artiști. Este un proces magic, nu are o formulă fixă, mai curând una flotantă.

Repertoriul vostru vorbește despretrăiri intense. Ce fel de energie simțiți de la publicul din Moldova?

Sunt oameni care dorm, pierduți în lumea iluziilor, și sunt oameni vii. Noi am întâlnit la concerte noastre foarte mulți oameni vii. Asta este o mare bucurie. În plus, avem un feed-back nemaipomenit de la vorbitorii de limbă rusă, e ceva ce nu am putut anticipa, însă la fel ne bucură foarte mult.

Care este cel mai inedit moment pe care l-ați trăit în cariera voastră de muzicieni?

Când oamenii din sală sunt conectați cu tine, prezenți în moment, când cântă împreună cu tine, când toți sunt pe o lungime de undă, simți că sunteți o frăție, măcar pentru o frântură de timp, sufletul se umple și cresc aripi.

Ce învață artiștii și ce ar trebui să învețe publicul din muzică?

Nu putem spune pentru alți artiști, pentru noi muzica este o posibilitate de a ne conecta cu începutul divin, în sensul larg al acestui cuvânt, cu sursa procreării. Este metoda de cunoaștere a sinelui și a întregului univers, a ceea ce nu poate fi raționalizat și încadrat în limitele cognitive. De aici vine și puterea de vindecere pe care o are muzica.

Există ceva anume fără de care nu urcați pe scenă înaintea unui concert?

N-ar fi ceva anume. Însă detestăm să urcăm pe o scenă sonorizată prost, din păcate în Moldova sunt prea rare ocaziile de a cânta cu sunet bun.

În ce măsură considerați că muzica contribuie la dezvoltarea emoțională și intelectuală a cetățenilor?

Depinde ce fel de muzică. Diferite vibrații și ritmuri apelează la diferite nivele ale mecanismului uman, este muzică de suflet, este muzică intelectuală, este muzică de chef, este muzică de nuntă, este muzică foarte comercială. În funcția de aspirația internă a fiecărui om, el își alege muzica. Într-un final, aspirația internă determina necesitatea de dezvoltare emoțională și intelectuală.

Ce mesaj aveți pentru oamenii care vă ascultă și vă iubesc muzica?

Noi credem în muzica ce se naște din dragoste. Noi credem în dragoste. Vă iubim și de fiecare dată vă așteptăm cu mult drag la concerte noastre.

Nu-mi rămâne decât să-i felicit pe membrii trupei: Iulia Panici, Sandu Cordonean, Vitalie Colț, Iulian Ursu, pentru că au îmbrățișat ideea unui astfel de proiect și investesc în el zilnic prietenie, efort și bun simț.

Interviu de Victoria Mudreac

 

 

Share

Comments